Cum ne exprimăm iubirea faţă de copii în primii ani de viaţă?

Nevoia de iubire a copiilor stă la baza tuturor celorlalte nevoi. Iubirea primită şi învăţarea felului în care iubirea trebuie oferită este terenul fertil pe care se străduieşte să se dezvolte în mod pozitiv caracterul şi personalitatea unui copil. În prima copilărie, copilul nu distinge între lapte şi tandreţe, între mâncarea solidă şi iubire. Fără mâncare, copilul va muri de foame. Fără iubire, copilul va muri din punct de vedere emoţional şi va deveni un handicapat pe viaţă. Baza emoţională se construieşte în primele optsprezece luni de viaţă, mai ales în cadrul relaţiei mamă - copil. O dată ce copiii încep să meargă de-a buşilea, ei capătă un mai mare simţ al identităţii şi incep să se desprindă de obiectele iubirii lor. Deşi până să se ajungă la acest moment se poate ca mama să se fi îndepărtat din raza de vedere a copilului, el are acum capacitatea să se depărteze de persoanele de care depinde. Pe măsură ce se dezvoltă, el învaţă să iubească mai activ. El nu mai este doar un receptor pasiv al iubirii, ci are capacitatea să reacţioneze. Totuşi, această capacitate este exprimată prin nevoia de a deveni posesiv cu cei dragi şi nu de a se dărui. În următotii ani, capacitatea copilului de a-şi exprima iubirea sporeşte. Şi chiar dacă el continuă să primească iubire, va şi oferi din ce în ce mai multă. 

Fundamentul iubirii aşezat în primii ani de viaţă afectează capacitatea copilului de a învăţa şi determină în mare parte momentul în care va fi capabil să sesizeze şi un alt tip de informaţii. Mulţi copii merg la şcoală nepregătiţi să înveţe pentru că ei nu sunt pregătiţi emoţional să înveţe. Copiii trebuie să atingă un nivel emoţional necesar de maturitate înainte de a fi capabil să înveţe în mod eficient la nivelul vârstei lor. Faptul că trimitem copilul la o şcoală mai bună sau că-i schimbăm profesorii nu poate fi o rezolvare. Ar fi bine să ne asigurăm că cei mici sunt pregătiţi din punct de vedere emoţional să înveţe. 

 Trebuie să comunicăm iubirea într-un limbaj pe care să-l înţeleagă copiii. Tristul adevăr este că puţini copii se simt iubiţi necondiţionat. Sunt puţini părinţi care ştiu să îşi transfere iubirea lor din inimă către sufletul copiilor lor. Unii părinţi presupun că dacă îşi iubesc copiii, aceştia din urmă ştiu asta de la sine. Alţi părinţi cred că a-i spune copilul un simplu „te iubesc” este de ajuns pentru a-şi manifesta iubirea. Din păcate, nu este adevărat.

Sursa